Calcand urmele, celor ce au trecut pe aici,
Cu capu-n pamant, si sufletul ranit...
Iti spui in gand :"Doamne, cu ce am gresit?!"
Continui sa mergi, sa privesti, sa speri...
Dar te gandesti ca nu mai ai ce sa aperi,Ai pierdut totul, ai ramas singur..
Dar poti merge mai departe, stii sigur!
Ranile sunt inauntru, le ascunzi cu ultima suflare,
Lacrimile sunt oprite, nu le lasi sa te doboare...
Te gandesti ca viata e ca un razboi...
Pe care tu-l duci singur, desi speri sa-l duci in doi.
N-ai nevoie de nimeni, nici un sfat, vreun ajutor...
Ti-ai zis in gand asa :"Daca singur nu pot, mai bine mor",
Te ghidezi singur in viata, pe cararile pustii...
Unde multi clacheaza, si putini raman vii.
Ai obosit sa tot alergi, prin asta lume far'de suflet...
Nici nu mai stii cand ai dormit, c-a fost azi sau ca a fost ieri,
Te opresti ingandurat, si-ti spui in sufletul cel trist...
"Locul meu nu e aici, locul meu e nicaieri".
Dar nu ai ce face, viata merge inainte.
Chiar daca nu-ti place, si ramai fara cuvinte...
Pretuiesti orice zi, traiesti sa mai intinzi o mana,
Asta este rolul tau, mereu sa faci o fapta buna.
