Un an..

Un an de cand ai plecat.Un an trecut de parca a fost o saptamana.Eu am ramas acelasi.Trist, singur si gol pe interior.Cu multe intrebari si foarte putine raspunsuri.Cu inima sfasiata si mintea debusolata.Nu mai am nimic, nici macar lacrimi.Nu mai vreau nimic.Am renuntat la tot si toti.As vrea sa scriu ceva, dar nu mai am cuvinte.Nu mai am suflet, nu mai am aer.Ai luat tot cu tine.Mi-ai luat visele, sperantele, iluziile.M-ai lasat un nimeni al nimanui.Ti-am zis ca fara tine sunt ruinat si n-am glumit.Mi-e dor, dar nu de tine.Mi-e dor de momentele in care credeam ca sunt iubit si dorit, de momentele in care incepeam sa ma gandesc la noi ca la o familie, la momentul cand ti-am pus inelul de logodna pe deget, de momentele petrecute in doi, pe care doar eu le consideram frumoase, de vorbele dulci spuse de doua buze amare, de fata frumoasa ascunsa dupa o masca pe care am refuzat sa o accept.Atatea minciuni si compromisuri, pentru ce?!Stiu ca nu iti pasa, nici nu cred ca ti-a pasat vreodata.Ti-ai atins scopul, probabil esti fericita cu noua ta viata.Sper sa fii!Nu uita un singur lucru : te-am iubit cum nu o sa te mai iubeasca nimeni!