Ingandurat, stau cu capul aplecat,
Si ma intreb, de ce totusi ai plecat?
Mi-ai spus ca ti-e greu, ca nu mai poti asa,
Dar oare te-ai gandit si la inima mea?
Pe aceeasi banca, sub acelasi pom,
Stau si te astept, sunt acelasi om.
Ai ramas o amintire vie,
Purtata-n inima, arzand ca o faclie...
Deseori, gandu-mi zboara la tine,
De cand ai plecat, nu imi e deloc bine.Gandul meu te vrea, sufletul imi spune "ba",
Nu poate uita, cum ai plecat candva...
Cum pasii mei, iti calcau urma,
Iar mana mea, imi stergea lacrima.
Sufletul mi-e gol, ramas in pustietate...
Problemele nu le mai simt, am uitat de toate,
Uneori ma urasc, ca te-am iubit candva,
Dar acum ma felicit, ca ai ramas in inima mea.
