Un an..

Un an de cand ai plecat.Un an trecut de parca a fost o saptamana.Eu am ramas acelasi.Trist, singur si gol pe interior.Cu multe intrebari si foarte putine raspunsuri.Cu inima sfasiata si mintea debusolata.Nu mai am nimic, nici macar lacrimi.Nu mai vreau nimic.Am renuntat la tot si toti.As vrea sa scriu ceva, dar nu mai am cuvinte.Nu mai am suflet, nu mai am aer.Ai luat tot cu tine.Mi-ai luat visele, sperantele, iluziile.M-ai lasat un nimeni al nimanui.Ti-am zis ca fara tine sunt ruinat si n-am glumit.Mi-e dor, dar nu de tine.Mi-e dor de momentele in care credeam ca sunt iubit si dorit, de momentele in care incepeam sa ma gandesc la noi ca la o familie, la momentul cand ti-am pus inelul de logodna pe deget, de momentele petrecute in doi, pe care doar eu le consideram frumoase, de vorbele dulci spuse de doua buze amare, de fata frumoasa ascunsa dupa o masca pe care am refuzat sa o accept.Atatea minciuni si compromisuri, pentru ce?!Stiu ca nu iti pasa, nici nu cred ca ti-a pasat vreodata.Ti-ai atins scopul, probabil esti fericita cu noua ta viata.Sper sa fii!Nu uita un singur lucru : te-am iubit cum nu o sa te mai iubeasca nimeni!








                                                                                           

Draga straine,

Mi-as fi dorit sa nu incep asa, insa asta ai devenit.Imi doresc sa vorbesc cu tine, imi doresc ca ultima conversatie sa nu fi avut loc vreodata si acum sa iti fi scris direct tie, nu aici.Poate totul ar fi fost diferit.Si totusi, daca!Mereu a fost asa.Ne gandim cum ar fi fost daca am fi facut aia in loc de aia si asa mai departe.Si totusi, ar fi fost diferit?Nu am de unde sa stiu pentru ca am ales sa merg pe drumul acesta si nu stiu daca a fost o alegere buna.Stiu ca mi-e dor si ca sunt mult prea obosit sa mai astept, mult prea obosit sa ma mai gandesc mereu la tine.Stiu ca tu nu te gandesti la mine, cu toate ca mi-as dori sa faci asta.De ce nu am putut sa lasam glumele la o parte si sa fim seriosi macar o secunda din viata?Cel putin tu, eu am fost mereu serios.Uite cum imi pierd acum timpul, scriind lucruri pe care tu nu ai cum sa le vezi niciodata.Ti le-as scrie tie intru-un mesaj, dar oare l-ai deschide macar?Cred ca nu!Probabil l-ai sterge imediat.Stiu ca ai prea mult orgoliu ca sa faci tu primul pas si eu la fel.Nu stiu daca sa il calc din nou in picioare pentru tine.Ce rost are?Am lua-o iar de la capat, cu aceeasi rutina zilnica, iar la sfarsitul zilei probabil am regreta tot ce am facut.Dar totusi, m-am obisnuit atat de bine cu rutina asta, si nu vreau sa dispara asa, dintr-o data.Si totusi, de ce ma roade atat de mult sa iti scriu?De ce tocmai tie?La dracu, pentru ca vreau sa fii iar persoana aceea diferita de ceilalti, care era doar a mea.Vreau sa-ti arunci sentimentele pe masa.Vreau sa stiu ce simti.Chiar daca nu ma va face fericit.Vreau doar sa stiu ce simti, ce ai simtit.Stiu ca ai fost ranita.Vreau sa aflu tot.Vreau sa stam intr-o noapte si sa vorbim despre tot, asa ca inainte, n-am mai vorbit de ceva timp.Nu mai stiu nimic de tine.Poate daca trecem unul pe langa altul pe strada nu ne vom schita nici o privire, nici un gest, nimic.Straine, vreau sa te cunosc din nou, ca si cum abia ne-am cunoscut.Straine, vreau sa nu mai fii o straina!

                                                              
                               

Draga inima..

Stii, de mult timp voiam sa stam de vorba, sa incerc sa inteleg ce e cu tine.Mereu si mereu iei decizii de una singura.Oare chiar nu poti invata din trecut?Chiar nu te poti limita la ce e mai bine pentru tine, in primul rand?!Ai iubit, ai trait, ai batut si te-a durut datorita si din cauza multor persoane, iar tu continui sa faci aceeasi greseala.Simt, simt cum te zbati in pieptul meu, uneori simt bataile tale puternice, ma inteapa atat de tare incat ma intreb cum mai poti suporta toata durerea?Si ma doare si pe mine.Ma doare sa stiu ca ai suferit mereu, incercand sa oferi si sa faci tot ce e mai bine pentru restul, iar la sfarsit tu sa ramai singura si trista.Sa trebuiasca sa o iei de la inceput, fara nici o speranta, fara nici un rasarit.Viata asta nenorocita te-a pus la multe incercari si ai reusit sa treci prin multe, dar pana cand?!Pana cand crezi ca poti continua asa, inima?!La un moment dat, vei obosi si tu de la atatea lovituri si dezamagiri, singuratatea e una din cele mai necrutatoare boli si in starea in care esti acum, stii si tu ca nu ai nici o sansa sa ii faci fata.Inima, ai batut pentru multe persoane, le-ai iubit, te-ai daruit cu totul.Pe tine cand vei incepe sa te iubesti?!Cand te vei gandi si la tine?!Caci daca nu o vei face tu, inima, nimeni altcineva nu va face lucrul asta.Te aud, te aud cum urli inauntrul meu.Imi imaginez cat de greu iti poate fi, sa stii ca ai batut atat de mult si ai oferit iubire neconditionata, dar totul sa fie in zadar.Stiu ca iti este greu sa mai iubesti, sa mai crezi si sa mai speri, dar iti dau un sfat : Iubeste-te pe tine!Doar asa vei reusi sa nu mai suferi, vei putea sa iti recapeti increderea in tine si sa nu mai bati fara rost.Ti-am spus de atatea ori sa nu te mai grabesti, inima, dar nu m-ai ascultat.