Draga straine,

Mi-as fi dorit sa nu incep asa, insa asta ai devenit.Imi doresc sa vorbesc cu tine, imi doresc ca ultima conversatie sa nu fi avut loc vreodata si acum sa iti fi scris direct tie, nu aici.Poate totul ar fi fost diferit.Si totusi, daca!Mereu a fost asa.Ne gandim cum ar fi fost daca am fi facut aia in loc de aia si asa mai departe.Si totusi, ar fi fost diferit?Nu am de unde sa stiu pentru ca am ales sa merg pe drumul acesta si nu stiu daca a fost o alegere buna.Stiu ca mi-e dor si ca sunt mult prea obosit sa mai astept, mult prea obosit sa ma mai gandesc mereu la tine.Stiu ca tu nu te gandesti la mine, cu toate ca mi-as dori sa faci asta.De ce nu am putut sa lasam glumele la o parte si sa fim seriosi macar o secunda din viata?Cel putin tu, eu am fost mereu serios.Uite cum imi pierd acum timpul, scriind lucruri pe care tu nu ai cum sa le vezi niciodata.Ti le-as scrie tie intru-un mesaj, dar oare l-ai deschide macar?Cred ca nu!Probabil l-ai sterge imediat.Stiu ca ai prea mult orgoliu ca sa faci tu primul pas si eu la fel.Nu stiu daca sa il calc din nou in picioare pentru tine.Ce rost are?Am lua-o iar de la capat, cu aceeasi rutina zilnica, iar la sfarsitul zilei probabil am regreta tot ce am facut.Dar totusi, m-am obisnuit atat de bine cu rutina asta, si nu vreau sa dispara asa, dintr-o data.Si totusi, de ce ma roade atat de mult sa iti scriu?De ce tocmai tie?La dracu, pentru ca vreau sa fii iar persoana aceea diferita de ceilalti, care era doar a mea.Vreau sa-ti arunci sentimentele pe masa.Vreau sa stiu ce simti.Chiar daca nu ma va face fericit.Vreau doar sa stiu ce simti, ce ai simtit.Stiu ca ai fost ranita.Vreau sa aflu tot.Vreau sa stam intr-o noapte si sa vorbim despre tot, asa ca inainte, n-am mai vorbit de ceva timp.Nu mai stiu nimic de tine.Poate daca trecem unul pe langa altul pe strada nu ne vom schita nici o privire, nici un gest, nimic.Straine, vreau sa te cunosc din nou, ca si cum abia ne-am cunoscut.Straine, vreau sa nu mai fii o straina!