Draga inima..

Stii, de mult timp voiam sa stam de vorba, sa incerc sa inteleg ce e cu tine.Mereu si mereu iei decizii de una singura.Oare chiar nu poti invata din trecut?Chiar nu te poti limita la ce e mai bine pentru tine, in primul rand?!Ai iubit, ai trait, ai batut si te-a durut datorita si din cauza multor persoane, iar tu continui sa faci aceeasi greseala.Simt, simt cum te zbati in pieptul meu, uneori simt bataile tale puternice, ma inteapa atat de tare incat ma intreb cum mai poti suporta toata durerea?Si ma doare si pe mine.Ma doare sa stiu ca ai suferit mereu, incercand sa oferi si sa faci tot ce e mai bine pentru restul, iar la sfarsit tu sa ramai singura si trista.Sa trebuiasca sa o iei de la inceput, fara nici o speranta, fara nici un rasarit.Viata asta nenorocita te-a pus la multe incercari si ai reusit sa treci prin multe, dar pana cand?!Pana cand crezi ca poti continua asa, inima?!La un moment dat, vei obosi si tu de la atatea lovituri si dezamagiri, singuratatea e una din cele mai necrutatoare boli si in starea in care esti acum, stii si tu ca nu ai nici o sansa sa ii faci fata.Inima, ai batut pentru multe persoane, le-ai iubit, te-ai daruit cu totul.Pe tine cand vei incepe sa te iubesti?!Cand te vei gandi si la tine?!Caci daca nu o vei face tu, inima, nimeni altcineva nu va face lucrul asta.Te aud, te aud cum urli inauntrul meu.Imi imaginez cat de greu iti poate fi, sa stii ca ai batut atat de mult si ai oferit iubire neconditionata, dar totul sa fie in zadar.Stiu ca iti este greu sa mai iubesti, sa mai crezi si sa mai speri, dar iti dau un sfat : Iubeste-te pe tine!Doar asa vei reusi sa nu mai suferi, vei putea sa iti recapeti increderea in tine si sa nu mai bati fara rost.Ti-am spus de atatea ori sa nu te mai grabesti, inima, dar nu m-ai ascultat.