Ai plecat.

Ingandurat, stau cu capul aplecat,

Si ma intreb, de ce totusi ai plecat?

Mi-ai spus ca ti-e greu, ca nu mai poti asa,

Dar oare te-ai gandit si la inima mea?

Pe aceeasi banca, sub acelasi pom,

Stau si te astept, sunt acelasi om.

Ai ramas o amintire vie,

Purtata-n inima, arzand ca o faclie...

Deseori, gandu-mi zboara la tine,

De cand ai plecat, nu imi e deloc bine.


Gandul meu te vrea, sufletul imi spune "ba",

Nu poate uita, cum ai plecat candva...

Cum pasii mei, iti calcau urma,

Iar mana mea, imi stergea lacrima.


Sufletul mi-e gol, ramas in pustietate...

Problemele nu le mai simt, am uitat de toate,

Uneori ma urasc, ca te-am iubit candva,

Dar acum ma felicit, ca ai ramas in inima mea.