Respira, misca, zambeste...
Totul e frumos, e tot ce ti-ai dori sa faci in viata,
Sa mergi inainte, indiferent de ce-ti apare in fata...
Incepe sa creasca, se maturizeaza,
Da peste probleme, pare ca nu-l intereseaza...
Insa zilele lui nu sunt tocmai bune..
Si incet-incet, pare sa cedeze.
Cauta alinare, suflete in care...
Sa-si puna sperante, sa spuna ce-l doare,
Dar fiecare om pe care-l intalneste,
Se doveste ca nu este ceea ce-si doreste...
Mai trece o zi, inca o suferinta,
Pentru el inseamna mult, pentru altii o chichita...
Sufletul, i se umple de durere,

Cat sa mai sufere, cat sa mai indure?
Este singur, neajutorat,
Nimeni nu il vede, nu e deloc apreciat...
Are un suflet mare, l-ar da pentru oricine,
Ar incapea in el multa lume, dar oare are cine?
Incepe sa clacheze, nu stie ce sa mai faca,
In fiecare zi primeste o palma peste falca...
Dar este obisnuit, nu mai simte nimic,
Toate astea pentru el, sunt un mizilic.
Isi uraste viata, regreta ca s-a nascut...
Se gandeste la ziua de maine, ca v-a fi de temut,
Stie ce il asteapta, ca v-a suferi iar...
Ar vrea vorbe frumoase, dar alea vin rar,
La fel si zilele fericite, care sunt putine...
La fel de rare ca momentele in care se simte bine.
Dar s-a resemnat, el merge inainte...

La fel ca viata lui, ramasa fara cuvinte!